Bucureștiul, o ofertă de nerefuzat
Cu Andrei Borțun
Interviu de Andreea Vîlcu
Până în clasa a cincea, locul meu preferat din oraș era zona în care se află astăzi Hotelul Lebăda, la ieşirea din București, în Pantelimon, unde m-am și născut. Tatăl meu făcea parte din echipa de arhitecți care au proiectat clădirea actuală și obişnuiam să merg des acolo. Proprietatea era la vremea aceea complet cotropită de natură, dar cu monumente de arhitectură și patrimoniu extraordinare. Deși abandonate sau în şantier, aveau o formă fascinantă pentru niște băieți de câțiva ani.
Nu m-am simțit niciodată nelalocul meu în Bucureşti. Am cutreierat acest oraș în ipostaze diverse și la vârste diferite; mi-a plăcut întotdeauna extrem de mult, chiar dacă mă orientez dificil și adesea mă pierd, fie ca pieton, fie ca șofer.
Legătura personală cu orașul și momentele de autoreflecție din cadrul echipei ne-au condus către Bucharest Design Festival. Ne întrebăm constant, de foarte mulţi ani, dacă ceea ce facem este cu adevărat relevant pentru ceilalți. Dacă răspunsul este afirmativ, înseamnă că activitatea noastră capătă relevanță și pentru noi înșine. Într-un astfel de moment de analiză, ne-am dat seama că impactul proiectelor noastre – fie la începutul anilor 2000 cu Gala Societății Civile și Internetics, fie Romanian Design Week, Diploma sau Cartierul Creativ – a venit din faptul că am acoperit diverse white spots, abordând teme care nu erau încă discutate în societatea românească.
Când am lansat Gala Societății Civile, publicul românesc nu înțelegea pe deplin conceptele de societate civilă, fundație, asociație, ONG, participare publică sau spirit civic. Ulterior, am creat Internetics dintr-o nevoie practică: pentru ca utilizatorii să știe la ce specialiști să apeleze pentru dezvoltarea unui site, organizând astfel un festival care premia excelența în mediul online.
Urmând același model, ne-am întrebat recent cum putem deveni și mai relevanți și am decis rapid că nu ne dorim un nou proiect axat pe inteligența artificială sau pe o tematică de moment, populară.
Ne-am propus să nu încercăm să umplem un gol dintr-o breaslă sau industrie, ci am reactivat două idei mai vechi. Prima idee vizează un Bucureşti mai plăcut, respectat, iubit și admirat de proprii săi cetățeni, devenind astfel atractiv și pentru alți români sau străini. Ne-am asumat o ambiție mai mare în structura a ceea ce a devenit Bucharest Design Festival, integrând o a doua temă care mă preocupă de multă vreme: faptul că România nu își promovează suficient talentul creativ, deși acesta este recunoscut pe diverse scene, în organizații și festivaluri internaționale de cinematografie, muzică, design sau arte plastice. Din această necesitate a apărut, spre exemplu, secțiunea BDF Highlights.
Privind Bucharest Design Festival în ansamblu, obiectivul nostru pentru următorii ani este să reconstruim relația bucureștenilor cu orașul lor, evidențiind aspectele pozitive sau intrigante pe care acesta le oferă. E important să ne concentrăm mai puțin pe lucrurile care ne deranjează – la care e ușor de ajuns, având în vedere neajunsurile evidente – și să le privim de fapt doar ca pe niște elemente dintr-o fotografie de moment, ale cărei cauze istorice și sociale le cunoaștem. În schimb, este mult mai constructiv să analizăm potențialul orașului. Aici se deschide un teritoriu fascinant, definit de clivajul generat de întâlnirea dintre cultura estică și cea vestică, fiecare cu trăsăturile sale specifice. Acest clivaj ne demonstrează că Bucureștiul va rămâne, probabil, un oraș neterminat, aflat într-o permanentă dinamică și construcție.
O realitate aflată în plină construcție înseamnă că există spațiu pentru noi toţi – de la organizaţii independente, la instituţii de stat – să ne lăsăm o amprentă și să contribuim activ la dezvoltarea urbană sau la propria împlinire. Este un mediu extrem de ofertant pentru creativitate, antreprenoriat și inițiativă civică. Bucureștiul ne adresează o ofertă de nerefuzat.
Acum 15 ani, când am început să conturăm Romanian Design Week, designul reprezenta un fenomen mult mai nișat decât în prezent. Astăzi, datorită rețelelor sociale, dar și evenimentelor și organizațiilor locale, publicul are un nivel diferit de înțelegere și acceptare, consumând designul ca pe un mod de gândire.
Cu toate acestea, dacă analizăm istoria orașului sau a țării dintr-o perspectivă mai largă, o perioadă de 15 ani este extrem de scurtă, deși progresele sunt considerabile. Reticența actuală este firească, având în vedere că societatea românească nu a beneficiat niciodată de o educație estetică sistematică. Atât înainte de Revoluție, cât și după, televiziunea a funcționat ca o autoritate formatoare de guvernanță a gustului și furnizoare de informație. Însă în spațiul media, discursul cultural a fost dedicat preponderent teatrului și filmului, completat uneori de câte o pastilă de carte după anii '90, în timp ce scena artelor vizuale a fost rar abordată. În absența expunerii la acest tip de discurs în școală, în mass-media sau în familie, publicul tinde să îl ignore. Această realitate reprezintă însă o oportunitate de a genera schimbare.
Prin denumirea proiectelor noastre drept festivaluri și prin alterarea formatul clasic de expoziție – incluzând petreceri, dezbateri, conferințe și tururi ghidate –, urmărim să atragem un public larg, care ar putea fi altfel ușor descurajat de titlul „expoziție”. De aceea, prin evenimentele fundației, ne dorim și ne concentrăm eforturile în următorii doi, trei ani pe atragerea generațiilor tinere, cu un accent deosebit pe mediul studențesc.
Spre exemplu, Universitatea din București reunește peste 20.000 de studenți, iar dacă includem iși Academia de Studii Economice și Universitatea Politehnica, vorbim despre zeci de mii de tineri care, în următorii 10-15 ani, vor oferi elita intelectuală, financiară și de decizie a României, ocupând poziții-cheie în administrație, guvernare sau în mari corporații.
Și pentru asta, avem nevoie de colaborare.
The Institute a împlinit 20 de ani de activitate în același an în care România celebra Centenarul statului unitar. Asta ne-a făcut să conștientizăm tinerețea statului român modern. Faptul că activăm de două decenii într-un stat cu o istorie unitară de doar o sută de ani ne-a determinat să privim instituțiile cu mai multă înțelegere și simpatie, acceptând că rigoarea structurală necesită timp pentru a se cristaliza. Reflexele sociale actuale sunt profund marcate de evoluția din ultimii 100 de ani. Reticența față de parteneriate se manifestă la toate nivelurile, de la relațiile dintre vecinii de bloc, până la nivelul de încredere în autoritățile publice și organizații.
De aceea, dezvoltarea acestiu reflex al colaborării reprezintă o temă fundamentală de construcție socială. Plecând de la un nivel de bază scăzut, impactul unei astfel de transformări poate fi extrem de rapid și de amplu, aducând beneficii imediate în numeroase domenii.
Într-o proporție semnificativă, organizațiile din sectorul cultural independent s-au bazat pe sprijinul statului român, prin mecanisme de finanțări locale sau naționale, deși predictibilitatea acestui suport este redusă. Totodată, există o dependență față de sponsorizările private, favorizate în România de o legislație ce permite redirecționarea unei părți din impozitul pe profit – o facilitate remarcabilă, dar care reprezintă o excepție în context internațional.
Deși implicarea marilor companii în susținerea societății civile este extrem de valoroasă, ea nu constituie o obligație structurală. Soluția sustenabilă constă în orientarea către proiecte comune, dezvoltate în rețea alături de organizații similare. Adesea, blocajele nu sunt exclusiv financiare, ci țin de managementul resurselor. Punerea la comun a spațiilor, competențelor, expertizei, capacității de comunicare și a brandurior personale poate asigura o parte majoră din structura unui proiect.
Dacă mai multe organizații s-ar asocia în jurul unui obiectiv unic, cu o agendă pe termen mediu de minimum trei ani, capacitatea de a atrage resurse financiare și logistice ar crește considerabil. Singura opțiune constructivă este adaptarea prin cooperare, deoarece orice altă așteptare rămâne nerealistă.
Însă și statul joacă un rol important în susținerea și recunoașterea scenei culturale. Mesajul central al expoziției BDF Highlights și al demersurilor pe care le promovăm în cadrul fundației vizează o schimbare fundamentală de paradigmă: autoritățile publice trebuie să abordeze cultura și industriile creative ca pe domenii de investiție, nu ca pe sectoare ce trebuie subvenționate. Diferența este structurală deoarece conceptul de subvenție plasează operatorul cultural într-o poziție de dependență anuală nesustenabilă, generând o relație ineficientă din care însuși statul pierde cel mai mult.
Într-o astfel de realitate, festivalul și-a asumat rolul unui laborator urban – un experiment de o lună destinat să testeze și să demonstreze niște soluții concrete pentru București.
Putem genera un impact real acționând pe trei direcții principale. Prima direcție oferă modele practice de îmbunătățire a calității vieții urbane prin propuneri de mobilier urban, spre exemplu sau sintervenții în spațiul public, proiectate de birouri de arhitectură de elită.
A doua direcție constă în identificarea și promovarea bunelor practici deja implementate. Un exemplu este colaborarea anterioară cu Primăria Sectorului 6, în cadrul căreia am expus un proiect dedicat semnalisticii stradale și reglementării estetice a vitrinelor comerciale. Aceste inițiative merită recunoaștere și amplificare. A treia direcție urmărește conectarea decidenților din sectorul public și a organizațiilor cu resurse financiare semnificative cu modelele internaționale de succes. O expoziție anterioară din cadrul RDW a prezentat posterele evenimentelor culturale finanțate de Primăria Madrid, realizate de graficieni remarcabili. Această coerență vizuală s-a datorat deciziei Madridului de a angaja un director creativ responsabil atât de identitatea proiectelor culturale, cât și de coordonarea cu departamentele de administrare a străzilor, parcurilor, transportului public și publicității stradale.
Dincolo de dimensiunea conceptuală, festivalul produce transformări palpabile în teritoriu, un exemplu major fiind zona Piața Amzei. Prin inițiativele Cartierului Creativ și nu numai, promovăm încă din 2016 potențialul acestei zone de a deveni o infrastructură dedicată industriilor culturale. Acest demers a fost amplificat de succesul proiectului „Străzi Deschise” pe Calea Victoriei. Transformarea clădirii administrative din Piața Amzei într-un hub cultural creativ de către autoritățile publice reprezintă o acțiune curajoasă care confirmă potențialul orașului.
Această evoluție readuce în discuție problema critică a spațiilor și a infrastructurii culturale în București. Accesul în clădiri emblematice precum Palatul Telefoanelor, CINA sau Combinatul Fondului Plastic a fost determinat de absența unor spații publice special destinate proiectelor de anvergură. Arătăm adeseori modele din mari capitale europene unde crearea unor huburi culturale a revitalizat cartiere întregi, cu beneficii directe pentru comunități. Miza nu este identificarea temporară a unor săli de expoziție, ci integrarea acestor spații într-un plan de dezvoltare urbană pe termen lung, capabil să genereze transformări economice și sociale prin cultură.
Acesta a fost raționamentul cu care am început acum 15 ani în Palatul Știrbei sau CINA, și tot din acest motiv am abordat Combinatul Fondului Plastic ca pe un proiect de regenerare, nu doar ca pe o simplă locație. În timpul pandemiei, ne-am asumat organizarea a trei ediții consecutive ale Romanian Design Week și Diploma acolo, înțelegând că dezvoltarea unui traseu cultural stabil în mentalul publicului necesită continuitate. Prin închirierea unui spațiu expozițional permanent și organizarea de evenimente lunare, am facilitat dialogul și colaborarea cu galeriile de artă vecine. Astăzi, Combinatul găzduiește activități culturale valoaroase, devenind un reper accesibil și integrat în comunitatea creativă.
Toate aceste acțiuni definesc viziunea noastră asupra succesului. Pentru ediția actuală a festivalului, ne-am dorit ca zeci de mii de vizitatori să redescopere valoarea Bucureștiului prin intermediul expozițiilor, al clădirilor de patrimoniu redeschise și al unei arhitecturi expoziționale de calitate.
Parcurgerea acestui circuit urban permite redescoperirea arhitecturii și a atmosferei Capitalei ca pe o destinație culturală memorabilă. Pe termen lung, ne dorim ca Bucharest Design Festival să devină un catalizator pentru turismul cultural național și internațional. Acest lucru va consolida atașamentul și mândria bucureștenilor față de orașul lor, răspunzând unei nevoi colective de recunoaștere a potențialului nostru creativ.
Scopul final este generarea unui optimism social solid în jurul universului creativ. Bucureștiul trebuie să își îmbunătățească capacitatea de retenție și atragere a talentelor, oferind tinerilor profesioniști din întreaga țară și din regiune oportunități de dezvoltare stringente înainte ca aceștia să plece.
Galerie
